Month: mai 2019

mai16

Situat in Carpatii Meridionali, Judetul Hunedoara, Parcul National Retezat are o suprafata de 54400 ha si o altitudine cuprinsa intre 800 si 2509 m.

Parcul a fost infiintat in anul 1935 pe suprafata initiala de 100 de kilometri patrati a fostului domeniu de vanatoare detinut de Casa Regala. Caprele negre erau protejate inca de pe atunci, pentru a fi apoi vanate, motiv pentru care de la inceputul veacului trecut fusesera stabilite zone in care pasunatul era interzis.

Parcul National Retezat – Carpatii Meridionali.

Parcul are statut de arie naturala protejata de interes national si international iar din 1979 este cunoscut ca Rezervatie a Biosferei. Odata cu constituirea Parcului National Retezat s-a urmarit protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic faunistic, hidrologic, geologic, paleotologic, speologic, pedologic si peisagistic.

Anul trecut, Consiliul Europei a acordat Parcului National Retezat „Diploma de Excelenta pentru Arii Protejate“. Incepand din anul 1999, parcul are administratie proprie, din 2004 a devenit membru al Fundatiei Pan Parks iar din 2007 este protejat ca propunere de sit pentru reteaua ecologica europeana Natura 2000, in vederea conservarii habitatelor naturale si a speciilor de plante si animale salbatice de interes comunitar.

mai16

Sarmizegetusa Regia (cea regească) a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara.

Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripțiile antice și la autorii antici (până în sec. al VII-lea) și în alte variante (cu inscripționare în elină și latină): Zarmizeghéthousa SarmiregSarmizge (colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz SarmazegeSarmizege  etc. Numele ar putea fi unul dacic, dar a fost păstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacă și latină.

După cucerirea Daciei și înglobarea ei în Imperiul Roman, capitala a fost mutată la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare. Ruinele cetății dacice Sarmizegetusa Regia au fost incluse pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștiei, și cuprindea șase citadele.

Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conținea de asemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află și Calendarul Circular.

Zidul cetății avea 3 m grosime și o înălțime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizării construcției lui. Deoarece zidul care îngrădește o suprafață de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălțimii, cetatea are o configurație mai neobișnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafață de 3 km, o întinsă așezare civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porții cetății, din același punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme și mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se știe dacă erau șapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost distruse de romani în timpul ostilităților și nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. Se remarcă și pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiștea Muncelului sunt de forme și dimensiuni diferite. Ies în evidență un vas cu o inscripție cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER SCORILO”, niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul „KOSON”.

Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedește că societatea Dacică avea un standard înalt de viață.

mai16

Mănăstirea Prislop reprezintă, de aproape șapte secole, unul din cele mai importante așezăminte religioase ortodoxe din Transilvania, biserica sa, ce datează din secolul al XVI-lea, fiind declarată monument istoric.

În spaţiul originar şi încărcat de istorie al poporului nostru – Țara Hațegului, Sfântul Nicodim a ctitorit Mănăstirea Prislop, la 13 km de Haţeg. Conform Wikipedia, ”în secolul al XVII-lea a fost întemeiată la Prislop școala de învățătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoți la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII viețuiește Sfântul Ioan de la Prislop. În secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. A primit un ultim veșmânt de frescă sub semnătura lui Simion din Pitești. Din acesta se conservă doar câteva fragmente. A fost adânc implicată în frământările religioase ale secolului al XVIII-lea, dintre greco-catolici și ortodocși. În secolul al XIX-lea era aproape pustie și administrată de preoți de mir. Curând după ce a fost trecută la ortodocși (1948), a fost desființată și alocată pentru destinații laice. În 1948 starețul mănăstirii devine Părintele Arsenie Boca, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forțat la București. S-a refăcut ca lăcaș mănăstiresc după anul 1975, cu o comunitate de călugărițe.”

Torturat și „vânat” de către securitate până la sfârșitul vieții, Părintele Arsenie Boca este considerat a fi al treilea ctitor al actualei mănăstiri deoarece, în toți anii cei 41 de ani petrecuți aici a pictat fresce și icoane deosebit de valoroase astăzi, a reorganizat viața de obște și a redat mănăstirii strălucirea și frumusețea de care se bucură astăzi mii de credincioși veniți chiar și de peste hotare.

Periodic, se organizează pelerinaje la Manastirea Prislop. De foarte multe ori, in zona sunt probleme cu cazarea, astfel incat Arsenal Park devine, prin apripiarea fizica si prin servciile oferite, o alternativa interesanta de cazare pentru pelerinii manastirii.